Oameni de nerecunoscut

Locul era plin de lume. Am intrat, am privit in jur si nu am recunoscut pe nimeni.
Stiti, uneori recunosti oamenii fara sa-i fi cunoscut vreodata. Poate ca vi s-a intamplat si voua...poate ca, privind retrospectiv, veti realiza ca astfel s-au nascut cele mai frumoase prietenii din viata voastra. Pur si simplu ii recunosti, din primul moment; vezi ceva in privirea lor, la fel dupa cum ei inteleg perfect ce vor sa spuna ochii tai; zambetele voastre isi marturisesc toate secretele, gesturile, chiar si cele involuntare, spun povesti fara sfarsit. De multe ori, persoana recunoscuta se amesteca la loc in multime fara sa se fi spus niciun cuvant. Dar e reconfortanta acea complicitate de-o clipa cu un strain in care intuiesti lucruri asemenea celor care populeaza lumea ta.
Aseara insa nu am recunoscut pe nimeni. Am stat suspendata in sfera propriilor ganduri, invaluita de un halou dens de izolare acuta. Nu am facut niciun semn nimanui si nimic nu mi s-a parut familiar. Si am venit sa ma gandesc...

De ce (ne chinuim sa) iubim barbatii (si uneori e al naibii de greu)...

Uitasem de posibilitatile nelimitate ale celei mai performante masini de tocat marunt, marunt, nervii: barbatul de langa noi (desigur, e un fel de a spune...si totusi, unul din talentele lor este ca pana si atunci cand se afla la 3000 de km sunt foarte, foarte prezenti).

Imi iesise complet din minte faptul ca atunci cand il doare pe el maseluta sau unghiuta eu trebuie sa imi pun haine cernite si sa nu mai ridic ochii din pamant timp de cateva luni. In aceasta atitudine umila va trebui totusi sa ma mobilizez si sa caut tot felul de remedii, sa merg la farmacie dupa aia, ba nu, mai du-te o data ca mi-am adus aminte ca ar fi fost mai buna aia; cauta si pe internet, vezi daca ar mai fi ceva; vecina ce zice? crezi ca o sa mor, iubita? ba da, o sa mor, iti spun eu ca o sa mor! cum?!!! nu ma poate primi chiar in secunda asta medicul? sigur nu te-ai straduit destul! si asta pentru ca nu ma iubesti! eram sigur! am stiut de la inceput!

Toate astea cu o grimasa indurerata pe figura, pentru ca lipsa ei ar fi dovada ultima a faptului ca sunt un monstru indiferent la chinurile lui si, mai ales, neindraznind cumva sa ma plang eu insami de vreo indispozitie fizica...doar nu sunt, doamne fereste, o pretioasa crescuta in puf, fata mamei, printesa din povesti sau asa ceva!

Uitasem cum la film, la plimbare, la masa, trebuie sa ne contorsionam trupurile pentru ca ei sa ne poata cuprinde si strange, sa se simta in al noualea cer cu capsoarele noastre pe umarul lor, chiar daca intre timp ne-a intepenit gatul, cu manutele noastre amortite in stransoarea mainii lor, cu sarutarile care ne coplesesc exact cand, insetate, vroiam sa luam o gura de apa sau cand, lihnite, incercam sa impingem nenorocitul de bol alimentar din cavitatea bucala! Sa te opui? Ai innebunit? O sa ti se reproseze timp de luni sau ani ca esti fiinta cea mai lipsita de romantism din cate au existat vreodata, ca ucizi in fasa cele mai nevinovate impulsuri afective, ba, mai rau, ca nu stii sa te lasi iubita, ca lumea are dreptate sa se poarte urat cu tine, pentru ca uite, cand incearca cineva sa se poarte frumos tu ii dai peste nas!!!

Imi pierdusem exercitiul de a-l lauda pe El pentru cele mai neinsemnate lucruri pe care le face, pentru ca a tinut un bec in timp ce eu invarteam bucataria in jurul becului respectiv, ca sa se insurubeze naibii odata, de a ma extazia de cateva ori pe zi in fata lui, din motive cat mai diverse - mereu altele, ca altfel devin plictisitoare - de a privi bovin si a ganguri, fara sa obosesc vreodata de aceste exercitii de admiratie!

Uitasem ce duios ne privesc ei in timp ce ne intreaba pe cel mai inocent ton din lume: "Si daca o sa avem un copil, o sa mai ai grija si de mine?", moment in care iti dai seama ca, de fapt, o sa ai doi copii in loc de unul si ca, daca, doamne fereste, faci greseala, probabil ca de multe ori o sa pui petarde in cratita (surprize, surprize!) si o sa fugi cu fetele la bere, ca sa va aduceti aminte ce indragostite erati cu toatele de Sebi Bach de la Skid Row, mai stii, fata, ce frumos era...

E un fel de mers pe sarma, numai ca e o sarma al carei capat nu il vezi; stii ca asa va fi zi de zi, ca il iubesti, dar ca trebuie sa gasesti o modalitate inteligenta si subtila de a scapa tentativelor lui de manipulare, ca va trebui sa rezisti cu stoicism santajului afectiv, sa ramai puternica, insa destul de dibace pentru a-i lasa impresia ca totusi el e "cel mai cel" dintre voi doi, sa razi cand iti vine sa razi, dar si cand iti vine sa plangi...

Femeile stiu de ce! ;)

Totul e asa cum trebuie sa fie

Va fi, probabil, cel mai scurt post din toate.

M-am trezit mohorata, ca in orice dimineata de luni. M-am urcat in tramvai si am facut o jumatate de ora pana la serviciu prin orasul insorit in care poti observa in fiecare zi cate ceva neobisnuit sau hilar - astazi, de exemplu, am constatat cu stupoare ca si in cimitire exista toalete ecologice :)))) O sa spuneti "De ce nu?!", dar jur ca mie mi se pare absolut oximoronica alaturarea asta a locului de desertat matele de cel al odihnei vesnice...

Si totusi, in timp ce gandurile mi se trezeau la viata si Tiamat imi urla in casti "That`s how I want it to be And that`s how I like it!", am avut, dintr-o data, sentimentul ca totul e intocmai asa cum trebuie sa fie, ca exista frumusete in algoritmul cotidian, ca Bucurestiul imi pare, intocmai ca si adolescentului Eliade, un loc magic, un nivel al realitatii plin de fisuri prin care poti aluneca pe nesimtite in dimensiuni necunoscute... Am simtit ca ma bucur si atat. Ma bucur!

Stayin` alive...

Cei care au citit “Jocul cu margele de sticla” isi vor aminti, iar cei care nu au citit vor afla ca personajului principal i se cere, la un moment dat, sa conceapa trei autobiografii imaginare; trei posibile scenarii de viata, in orice timp si loc. Dintre cele trei povesti ale magistrului, m-a emotionat in mod deosebit cea in care se imagina un rege cu multa disciplina spirituala si incerca sa duca o viata de ermit, in continua meditatie, insa indatoririle impuse de statutul sau il chemau mereu in viata, in lume. Personajul traia o adevarata drama, sfasiat intre actiunile cerute si non-actiunea dorita, intre firea sa contemplativa, meditativa si valtoarea evenimentiala a existentei careia nu i se putea sustrage, intre aspiratiile unui calugar si rutina suveranului.
Unii vor fi observat ca pe blog scriu doar lucruri gandite, nu si lucruri intamplate. Asta pentru ca viata mea e foarte saraca in evenimente. Nu mi se intampla nimic. Ma duc cateva ore la serviciu, vin acasa, vad filme, ascult muzica, citesc. Asta e tot. Incerc sa teoretizez cateva experiente de viata si astfel se nasc opinii pe care le expun ocazional la o cafea in baruletul din cartier sau pe blog. Nu am ce sa povestesc in afara de gandurile care imi trec prin cap.
Multa vreme am preferat sa cred ca, asemeni personajului descris mai sus, sunt o fire extrem de reflexiva; suparator de reflexiva, chiar, pentru unii… “That`s it, I`m a Brainiac”, imi zic.
Si totusi....?
Oare nu cumva conceptualizarea nesfarsita a catorva fapte de viata este un fel de a evita viata insasi? Nu incerc, oare, sa ma sustrag zi de zi actiunilor cu consecinte importante, sa aman decizii, sa gasesc solutii temporare si sa prelungesc provizorate, sa nu fac zgomot, sa calc pe varfuri prin propria viata? Intotdeauna “inca ma mai gandesc la asta”, ca si cum reflectia sterila m-ar absolvi de vina de a nu fi niciodata atunci, acolo. Desigur, traim ca sa intelegem, traim pentru ca in final sa putem spune un adevar simplu si modest despre noi. Traim ca sa putem construi o filozofie, o scara de valori, ca sa incarnam o virtute, o idee, in cele din urma. Dar aceasta idee se naste in fiecare zi; in fiecare zi traita...
Cel mai frumos lucru la care ma gandesc in ultima vreme este ca... cineva m-a obligat sa traiesc. Asa, pur si simplu. Intr-o vineri am primit un telefon de departe si mi s-a spus, scurt, “Vin sambata”. Nu am crezut , dar...a trebuit sa merg la aeroport. La urma urmei, daca totusi venea? Ce era sa fac, sa stau linistita acasa, la las pe cineva balta intr-o tara necunoscuta doar pentru ca sunt o mare sceptica? Mi-am urcat, deci, prietenii in masina, le-am spus ca ne plimbam pana la Otopeni si ne distram pe seama mea, deci o sa fie o seara reusita! Numai ca nu am avut de ce sa ne distram, el chiar a venit! Si timp de o saptamana chiar a trebuit sa ies tot timpul, chiar a trebuit sa vorbesc, pana si despre mine! In orice alte conditii as fi spus, desigur: “Sa vedem”, “Ne mai gandim”, “Mai vorbim”, “E prea devreme”, “E prea tarziu”…
De data asta nu aveam nici o scuza, miza fusese prea mare pana si din punct de vedere practic – doi ani de vorbit pe internet si aproape o mie de euro pentru un bilet de avion – ca sa irosim o singura zi din cele sapte. Asa ca am fost buni si am fost nebuni, am visat, am fantazat, ne-am certat cu prieteni, am fost chelfaniti de parinti, am luat-o complet razna... Si cred ca nici acum nu ne-am revenit dupa doza asta atat de concentrata de viata.
Poate ca pur si simplu asta e reteta pentru mine...un fel de saritura cu parasuta dintr-un avion pe cale sa explodeze: mi-e frica sa ma arunc in gol, dar trebuie s-o fac; asa ca inchid ochii...nu ma mai gandesc la nimic......imi las piciorul sa alunece si...zbor!

Ce va fi? Cum va fi? Habar nu am! Insa, pentru moment, raman vie! Raman vie, doamnelor si domnilor! Asta e tot ce conteaza! Si pe cuvant ca e al naibii de bine! Ceea ce va doresc si dumneavoastra...

Proverbs and songs

Religia mea e sa traiesc - si sa mor - fara regrete.
Milarepa

O mie de oglinzi

Va amintiti acele oglinzi de balci care va deformeaza fata in nenumarate feluri?

Eu cred ca intocmai la fel ne oglindim unii intr-altii.

Ma uit in urma; vad o mie de chipuri de-ale mele, in fata a o mie de interlocutori.

Adevarul e ca nu ma manifest uniform; fiecare scoate la iveala ceva sau altceva din mine.

Cu unii sunt linistita, prea linistita; a se citi "neinspirata" (da, eu cred ca avem nevoie de "inspiratie" chiar daca nu desfasuram activitati creative; viata necesita o mare cantitate de inspiratie...dar asta poate fi un alt subiect); cu altii sunt vulcanica: ard cu o intensitate care imi taie pana si mie rasuflarea; cu cativa sunt reverentioasa; cu cei mai multi - mojica; cu timizii sunt provocatoare, cu indraznetii - dispretuitoare; cu unii - atat de blanda, de calina, a "sister of mercy", "an angel of compassion"; altii ar putea jura ca sunt cea mai veninoasa persoana pe care au intalnit-o.

Intotdeauna se gasesc unii care sa imi reproseze cu indignare diverse gesturi si atitudini. Si li se pare greu de crezut ca ei si doar ei imi pot provoca acele reactii! Dar eu sunt convinsa ca lucrurile stau intocmai asa: suntem un fel de elemente chimice care, in contact, dau compusi unici; obiecte a caror imagine care se deformeaza diferit, de la o oglinda la alta.

Structura de baza ramane aceeasi; dar e extrem de important ce reuseste cineva sa "stoarca" din tine ca dintr-un fruct: poti deveni compot, dulceata, peltea sau alcool :)

Perspectiva devine absolut infioratoare in momentul in care te gandesti la persoana langa care vei ramane o viata: cum te va transforma asta? ce vei deveni in urma acestei simbioze? ce stimuleaza si ce anihileaza ea in tine? daca te paraziteaza? ce puteti face impreuna? veti fi doi razboinici? veti construi ceva?

Privind astfel lucrurile, ele se infatiseaza asemeni unei cresteri spirituale impreuna; nu mai putin posibila este o descrestere impreuna - sumbra viziune pe care nu vreau sa mi-o reprezint...

Proverbs and songs

Printre filme si carti

Stiati ca...

• ...exista diverse topuri ale saruturilor din filme? Iata unul din ele:

http://www.squidoo.com/MovieKisses

Spre surprinderea mea, niciun film al lui Kar Wai Wong nu este aici! Da, Kar Wai Wong, cel care a facut "In the mood for love" (pentru mine este mai degraba cel care a facut "Ashes of time"; m-a tulburat mult mai mult decat celalalt...) Ieri am vazut alte doua filme "marca" Wong: "As tears go by" si "My blueberry nights" (vazusem, de asemenea, "Fallen angels" si "Happy together")...si am pus, cu convingere, pe locul Unu in topul personal al saruturilor din filme, pe cele devastatoare ale eroilor lui Wong.

• ...exista si autori romani de haiku?

Iata cativa care pe mine m-au emotionat:

beau apa din palma -

pe linia vietii,

nisipul

*****

prin ceata

paznicul se intoarce

cu fluturi pe felinar

Valentin E. BUSUIOC

Seara in verde -

pana si lemnul din gard

inmugureste

*****

Nopti fara greieri -

ceva i se intampla

universului

Serban CODRIN

Vai, iarasi umbra

de pe un geam pe altul -

am plecat, sau vin?!

Eugenia FARAON

Luna de vara

dizolvata in mare -

pilula de somn.

Clelia IFRIM

Nu ma pot abtine si spun, asadar, si eu:

Ca si zapada,

Stransa in pumn - ma topesc,

Din zbor - ma asez...

Proverbs and songs

Two men look from prison bars. One saw mud and one saw stars.

Intrebarea pe care o ... iubiti?!

Mi se pare mult mai onest si mai relevant sa intrebi pe cineva cine vrea sa fie, si nu cine este.
El, ea, tu, noi...suntem rezultatul unui lung sir de determinari. Nu am ales sa ne nastem, nu ne-am ales mediul, limba in care vorbim, trupul cu care iubim. Toate acestea sunt un dat; background-ul este inexorabil.
Ceea ce vreau sa fiu este Alegerea. Lucrul catre care tind spune infinit mai mult despre mine. Chiar daca ideal si niciodata real, eu voi trai in concordanta cu el; si, prin aceasta, el se va insinua cumva in existenta mea; ii va da un sens, ii va imprima o directie. Chiar daca va ramane mereu Marele Absent, n-o sa mai pot trai ca si cum nu as sti de existenta lui.
Iar cineva de a carui absenta iti amintesti e cineva prezent.

Totul despre sex, drugs and rock and roll

And you know that I'll pick up
Every time you call
Just to thank you one more time
Alcohol
And you know that I'll survive
Every time you come
Just to thank you one more time
For everything you've done
Alcohol
Alcohol
And I'm sorry some of us
Given you bad name yeah o yeah,
cause without you
Nothing is the same
Yeah o yeah i miss you so
Every time we break up
Just to hit a higher note
Every time we make up
Who's crawlin' up my spine - alcohol
I've been waiting long long time - alcohol
Now you teach me how to rhyme - alcohol
Just don't stab me in the back with cartisol
Now we reunite - alcohol
And forever be divine - alcohol
Screw a light bulb in my head - alcohol
may that ceremony be happy or sad...
Gogol Bordello - "Alcohol" lyrics

Proverbs and songs

Don't shut love out of your life by saying it's impossible to find.

The quickest way to receive love is to give;

the fastest way to lose love is to hold it too tightly;

and the best way to keep love is to give it wings.

Eu si Noi

Vi s-a intamplat vreodata sa ganditi despre compania celorlalti ca e overrated?
Ne cautam mereu unii pe ceilalti si petrecem o gramada de timp impreuna. Dar, serios: cand vi s-a intamplat ultima oara sa faceti ceva cu adevarat palpitant, interesant, provocator, incitant, impreuna cu cineva? Stiu, toata lumea va aduce in discutie sexul, numai ca sexul e (in conditii favorabile pe care incercam, nu e asa, sa le cream mereu) o experienta tantrica, o cale spre extaz, deci, oricum, o intalnire a sufletelor in lumea de dincolo, si nu in cea de aici. (Nu, nu am nicio legatura cu MISA si nu-mi sunt foarte simpatici baietii respectivi).
Situandu-ne, insa, strict in mundan si imediat, cand ati plecat ultima oara mai bogati sufleteste de la intalnirea cu cineva? Si, daca nu ati plecat astfel, a fost oare cu adevarat o Intalnire?
Cand vi s-a intamplat ultima oara sa va electrizati prinzand din zbor o privire care va spunea ceva? Sa primiti, fie si de la un necunoscut, un zambet care sa se intinda ca un ulei cald peste rana zilei? Sa ascultati de la un prieten cuvinte care sa va desprinda coaja cu coaja invelisul inimii, lasandu-va goi ca in clipa in care v-ati nascut? Sa gasiti, la randul vostru, cuvinte pentru a-i raspunde, cuvinte niciodata gandite inainte, cuvinte de care nu va credeati in stare, cuvinte care parca vin din alta lume si se opresc pentru un moment pe buzele voastre pentru a pleca in locul de unde au venit?
Aceste momente privilegiate sunt, din pacate, atat de rare! Clipe fulgurante ale unei existente pe care o impartim totusi la doi sau mai multi in numele unor preocupari mult mai mici. Ne irosim in vecinatati, petreceri si amicitii inutile... Viata de cuplu ne pune definitv botnita, ne transforma in animalute domestice care nu vor mai avea niciodata ocazia de a-si arata fiorosii colti de animale mandre si libere. Incet, incet, vom adormi toti cu capul pe umarul cuiva privind un "home movie", imbuibati, orgasmati, linistiti, ingropati cuminti de vii.
Am petrecut mult timp singura. A fost o alegere. De multe ori, efortul de a-i tine pe ceilati la distanta a fost absolut epuizant. N-o sa regret niciodata: tot ceea ce sunt, toata coloana mea s-a construit, vertebra cu vertebra, in aceste momente de solitudine, de autoanaliza, de insomnie, de teroare, de lecturi, de jurnale, de vise cu ochii larg deschisi si plimbari cu pasi piosi prin Bucurestiul proaspat nins si, astfel, nespus de tacut.
Si cred, si chiar cred, ca tot ceea ce am acum de oferit, tot ceea ce poate face din mine o prietena, o fiica, o sora buna sau orice altceva, este rodul solitudinii. Cumva sau altcumva, tot ceea ce "produc" in perioadele de retragere egoista, este apoi oferit celorlalti.
Lucru de neinteles pentru cei care "nu suporta sa stea singuri", si cu care, de altfel, nu va veti putea INTALNI niciodata...

Minunile tehnicii

"Cand pui jetu' de aer incalzit la 300 de grade pe un telefon mobil - ca asa se repara - poti sa spui ce s-a intamplat cu telefonu' ala. Unele miros a vaca, a balegar - deci au fost ale unor fermieri. Altele miros a pipi sau a rahat - sunt alea scoase din WC-uri.

Am gasit telefoane pline de floci. Astea, afara, chiar le folosesc pe post de vibrator, frate! Si nu se epileaza, au ramas la moda anilor '60, cu "tufis"! Chiar erau floci, ce dracu', stiu cum arata un floc de femeie!!!"

Fragment din memoriile unui bun prieten, depanator de telefoane mobile

Bursa de Valori

M-a amuzat copios un episod povestit de doi prieteni, un el si o ea. El avea un superb par lung la care, intr-o buna zi, a decis sa renunte. Zis, si facut: s-a tuns zero!

Vorbind cu o cunostinta la telefon, prietena lui anunta: "A, am uitat sa-ti spun, Alex s-a tuns!!! De tot!!! Zero!!!" Cealalta a amutit pentru cateva clipe dupa care, cu o voce plina de compasiune, a exclamat: "A, daaaaa?.... S-a dus toata valoarea lui..."

Un proverb spune ca "There is truth in humour, but there is no humour in truth". Intr-un fel, domnisoara care isi transmitea condoleantele, spunea intocmai ceea ce gandea: pentru ea, valoarea amicului meu statea in parul lui lung si frumos; era lucrul care il facea, pentru ea, altfel intr-o mare de oameni, acel Unique Selling Proposition, cum i se spune in marketing.

V-ati intrebat vreodata cum sunteti cotat la aceasta Bursa de Valori? V-ati intrebat pentru ce va tin oamenii minte? Cu ce asociaza numele vostru? Pentru ce va cauta compania?

V-ati intrebat cine va place pentru ceea ce sunteti cu adevarat si nu pentru numele vostru sonor (daca se intampla sa aveti unul), nu pentru ca sunteti "sufletul petrecerii", "tipu'haios care stie stie niste bancuri "letale", "blonda cu ochi albastri", "tipul cu pleata", "ala cu multe pile", "aia care ii cunoaste pe aia"?

V-ati intrebat cine vede dincolo de aparente? Vi s-a intamplat sa vreti cu disperare sa fiti perceputi ca un intreg armonios, si nu incomplet si faramitat?

Semneaza: "tipa cu blogu' " :)

Proverbs and songs

Speaking about silence: Amorphis:"Silent waters"

Lungile taceri

Uneori, linistea e innebunitoare. In camera mea e liniste; ma duc in bucatarie sa fumez o tigara; e liniste. In camera fratelui meu, nu mai vorbesc! Daca stau in hol, pot auzi liftul urcand sau coborand...si atunci e mai putin liniste.
Cand oamenii se strecoara afara pe usa din spate, o fac in liniste. Uneori imi vine sa iau telefonul, sa sun, sa spun toate lucrurile nespuse. Nu o fac niciodata.
Imi mestec tacerea ca pe o guma care si-a pierdut deja savoarea si a devenit prea acra si pe care nu ma indur, totusi, sa o arunc, preferand sa ma umplu de greata gustului neplacut si sa fac, din cand in cand, un balon care se sparge cu un mare fas.
Lungile taceri devin cu fiecare zi mai lungi iar cuvintele nespuse isi pierd cu fiecare clipa sensul; dupa o vreme, ti se pare de-a dreptul absurd sa mai incerci sa spui ce n-ai spus "atunci"... Linistea creste intre noi ca o apa tulbure care ne va lasa pe fiecare pe alt tarm. Atunci ne vom numi straini.
Ce liniste e!

Proverbs and songs

Every ten seconds, somewhere on this earth, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.

Angle Shot

In cinematografie si fotografie, expresia desemneaza, evident, unghiul din care este captata o imagine. M-am gandit ca asta e tot ce ramane: o succesiune de imagini, de flashuri, un fel de colaj, cel pe care spun ca il vedem derulandu-se in fata ochilor nostri in clipa care preceda moartea. nu ca as fi murit vreodata...dar fac repetitie pentru scena asta.

Initial, s-a vrut un blog foto; dar am gasit mult mai la indemana cuvintele. si, oricum, intre timp, o buna prietena s-a gandit sa dispara din viata mea, impreuna cu cateva obiecte cu valoare (nu doar) sentimentala, printre care si aparatul digital. Aceeasi prietena cu care, pe vremea cand mi-am cautat job timp de 4 luni si a trebuit sa supravietuiesc dintr-o nenorocita de rezerva de 10 milioane de lei vechi, am impartit pachete de tigari ieftine si bidoane de bere.

Multe s-au schimbat de atunci. Ea e acum un adult...cu o slujba respectabila si prost platita; se pare ca se reorienteaza catre videochat; daca inca ne-am vorbi, i-as spune ca e o decizie inteleapta: la urma urmei..."cu ce e mai indecenta pula decat furtul?"

e o lume a alienarii perfecte, in care faci sos de amintiri pe bloguri si ymess, in timp ce prietenii se strecoara din viata ta pe usa din spate...

Ei, si?!

Nu am nevoie de nimeni. Si nimeni nu are nevoie de mine.