Thursday, March 20, 2008

De ce (ne chinuim sa) iubim barbatii (si uneori e al naibii de greu)...

Uitasem de posibilitatile nelimitate ale celei mai performante masini de tocat marunt, marunt, nervii: barbatul de langa noi (desigur, e un fel de a spune...si totusi, unul din talentele lor este ca pana si atunci cand se afla la 3000 de km sunt foarte, foarte prezenti).
Imi iesise complet din minte faptul ca atunci cand il doare pe el maseluta sau unghiuta eu trebuie sa imi pun haine cernite si sa nu mai ridic ochii din pamant timp de cateva luni. In aceasta atitudine umila va trebui totusi sa ma mobilizez si sa caut tot felul de remedii, sa merg la farmacie dupa aia, ba nu, mai du-te o data ca mi-am adus aminte ca ar fi fost mai buna aia; cauta si pe internet, vezi daca ar mai fi ceva; vecina ce zice? crezi ca o sa mor, iubita? ba da, o sa mor, iti spun eu ca o sa mor! cum?!!! nu ma poate primi chiar in secunda asta medicul? sigur nu te-ai straduit destul! si asta pentru ca nu ma iubesti! eram sigur! am stiut de la inceput!
Toate astea cu o grimasa indurerata pe figura, pentru ca lipsa ei ar fi dovada ultima a faptului ca sunt un monstru indiferent la chinurile lui si, mai ales, neindraznind cumva sa ma plang eu insami de vreo indispozitie fizica...doar nu sunt, doamne fereste, o pretioasa crescuta in puf, fata mamei, printesa din povesti sau asa ceva!
Uitasem cum la film, la plimbare, la masa, trebuie sa ne contorsionam trupurile pentru ca ei sa ne poata cuprinde si strange, sa se simta in al noualea cer cu capsoarele noastre pe umarul lor, chiar daca intre timp ne-a intepenit gatul, cu manutele noastre amortite in stransoarea mainii lor, cu sarutarile care ne coplesesc exact cand, insetate, vroiam sa luam o gura de apa sau cand, lihnite, incercam sa impingem nenorocitul de bol alimentar din cavitatea bucala! Sa te opui? Ai innebunit? O sa ti se reproseze timp de luni sau ani ca esti fiinta cea mai lipsita de romantism din cate au existat vreodata, ca ucizi in fasa cele mai nevinovate impulsuri afective, ba, mai rau, ca nu stii sa te lasi iubita, ca lumea are dreptate sa se poarte urat cu tine, pentru ca uite, cand incearca cineva sa se poarte frumos tu ii dai peste nas!!!
Imi pierdusem exercitiul de a-l lauda pe El pentru cele mai neinsemnate lucruri pe care le face, pentru ca a tinut un bec in timp ce eu invarteam bucataria in jurul becului respectiv, ca sa se insurubeze naibii odata, de a ma extazia de cateva ori pe zi in fata lui, din motive cat mai diverse - mereu altele, ca altfel devin plictisitoare - de a privi bovin si a ganguri, fara sa obosesc vreodata de aceste exercitii de admiratie!
Uitasem ce duios ne privesc ei in timp ce ne intreaba pe cel mai inocent ton din lume: "Si daca o sa avem un copil, o sa mai ai grija si de mine?", moment in care iti dai seama ca, de fapt, o sa ai doi copii in loc de unul si ca, daca, doamne fereste, faci greseala, probabil ca de multe ori o sa pui petarde in cratita (surprize, surprize!) si o sa fugi cu fetele la bere, ca sa va aduceti aminte ce indragostite erati cu toatele de Sebi Bach de la Skid Row, mai stii, fata, ce frumos era...
E un fel de mers pe sarma, numai ca e o sarma al carei capat nu il vezi; stii ca asa va fi zi de zi, ca il iubesti, dar ca trebuie sa gasesti o modalitate inteligenta si subtila de a scapa tentativelor lui de manipulare, ca va trebui sa rezisti cu stoicism santajului afectiv, sa ramai puternica, insa destul de dibace pentru a-i lasa impresia ca totusi el e "cel mai cel" dintre voi doi, sa razi cand iti vine sa razi, dar si cand iti vine sa plangi...
Femeile stiu de ce! ;)

1 comment:

Anonymous said...

Hey mama ce faci? nimic.... nu mai scrii aici nica? eu astept :-)