M-a amuzat copios un episod povestit de doi prieteni, un el si o ea. El avea un superb par lung la care, intr-o buna zi, a decis sa renunte. Zis, si facut: s-a tuns zero!
Vorbind cu o cunostinta la telefon, prietena lui anunta: "A, am uitat sa-ti spun, Alex s-a tuns!!! De tot!!! Zero!!!" Cealalta a amutit pentru cateva clipe dupa care, cu o voce plina de compasiune, a exclamat: "A, daaaaa?.... S-a dus toata valoarea lui..."
Un proverb spune ca "There is truth in humour, but there is no humour in truth". Intr-un fel, domnisoara care isi transmitea condoleantele, spunea intocmai ceea ce gandea: pentru ea, valoarea amicului meu statea in parul lui lung si frumos; era lucrul care il facea, pentru ea, altfel intr-o mare de oameni, acel Unique Selling Proposition, cum i se spune in marketing.
V-ati intrebat vreodata cum sunteti cotat la aceasta Bursa de Valori? V-ati intrebat pentru ce va tin oamenii minte? Cu ce asociaza numele vostru? Pentru ce va cauta compania?
V-ati intrebat cine va place pentru ceea ce sunteti cu adevarat si nu pentru numele vostru sonor (daca se intampla sa aveti unul), nu pentru ca sunteti "sufletul petrecerii", "tipu'haios care stie stie niste bancuri "letale", "blonda cu ochi albastri", "tipul cu pleata", "ala cu multe pile", "aia care ii cunoaste pe aia"?
V-ati intrebat cine vede dincolo de aparente? Vi s-a intamplat sa vreti cu disperare sa fiti perceputi ca un intreg armonios, si nu incomplet si faramitat?
Semneaza: "tipa cu blogu' " :)
6 comments:
ideea asta era undeva in inconstientul meu, dar niciodata nu a iesit la iveala luand forma unor cuvinte, imi place despre tine . alecutza
La job am porecla: "Regele", aspect ironic, nu sunt decat bulangiu' care nu mareste salariile, face crize cand cineva o "zguduie la rece" sau "da in cap" la chat-uri, net sau telefoane. Mai sunt si Magicianul - cand am chef, evident- care mereu scoate un iepuroi din palarie, sau un as din maneca, desi am trecut prin multe uragane... Palaria si sacoul s-au evaporat de mult..... De unde dracului le mai scot???
Apoi, la clienti sunt "cel care vinde miraje", mereu cu un raspuns, mereu cu o fascinanata rezolvare filozofica intr-o lume prea tehnica...
Pentru prieteni? Care prieteni? Au zburat cu ultimele uragane, intr-un amestec de durere, palarii si haine...
Pentru mine? Pentru mine, este secret... ;)
Oricum, sunt la reanimare dupa un derapaj in decor, la 300 km/h, accelerand prea tare dupa o cur(?)a aparuta din senin....
Qed...
Thanks for stepping by, Alecutza!
ma bucur ca am gasit cuvinte care sa spuna lucruri gandite si simtite si de tine.
Luck, stii ca noi gandim similar in multe privinte. Cred ca cel mai important e sa nu ajungem sa ne confundam cu ceea ce isi imagineaza ceilalti ca suntem, doar pentru a fi acceptati si iubiti. Important e sa ramanem noi insine in tate aspectele personalitatii noastre, chiar daca unii le considera detestabile...Nu?
Habar n-am ce gandesc ceilalti... Actually, who cares? Habar n-am cine esti... Sau cum esti. Ceea ce conteaza acum este ca sunt la 50 km de locul unde am incarcatorul de la telefon si in cateva minute se va inchide "saracia" asta.... Si nu pot raspunde, asa cum cred, asa cum vreau..... De ce trebuie sa ascultam mereu glasul din tribuna? De ce n-avem curaj sa traim "clipa"? De ce asteptam un miracol, crezand ca va rezolva "nu stiu ce dileme existentiale" ale noastre?
[Eu am auzit-o/patit-o putin altfel:
"Bai, Ady s-a insurat."/"OK. Si?"/ "Bai, s-a tuns nr.1." /(Avea o super pleata si era cu black-areala la greu) !!! Eu, minunat, nu mai spun nimic...dupa care mi se adauga: "Da, ma! Da' asta nu-i nimic. Ai idee ce asculta Ady acu'?" "Ahh, rap, jazz, dracu' stie", zic eu de colo..."Nu, musiu; ii pune nevasta-sa manele non-stop, iar la nunta lor nu s-a ascultat altceva!" "Ah, crap! Altu' pierdut pe campurile patriei!"]
Chestiunea sta cat se poate de simplu: pus intrebari, gasit ceva raspunsuri, m-am minunat de cum ma vad unii, iar eu imi vad linistit de treaba nebagand de seama ce dracu' vor altii de la mine; or poate vad, da' ma fac doar ca ploua... Omul sfinteste locul, draga domnita, asa incat... de restu' nu ma doare - nu le place ce mine, sa mane mai departe; imi place de ei - mai raman! Nu exista miracole de la oamenii care ne sunt dragi, dar ii vrem langa noi! Singurul miracol poate fi insasi prezenta lor!
imi pare rau pentru prietenul tau... astuia chiar ca i s-a dus valoarea cand s-a tuns!!!
:)))
Post a Comment