Va amintiti acele oglinzi de balci care va deformeaza fata in nenumarate feluri?
Eu cred ca intocmai la fel ne oglindim unii intr-altii.
Ma uit in urma; vad o mie de chipuri de-ale mele, in fata a o mie de interlocutori.
Adevarul e ca nu ma manifest uniform; fiecare scoate la iveala ceva sau altceva din mine.
Cu unii sunt linistita, prea linistita; a se citi "neinspirata" (da, eu cred ca avem nevoie de "inspiratie" chiar daca nu desfasuram activitati creative; viata necesita o mare cantitate de inspiratie...dar asta poate fi un alt subiect); cu altii sunt vulcanica: ard cu o intensitate care imi taie pana si mie rasuflarea; cu cativa sunt reverentioasa; cu cei mai multi - mojica; cu timizii sunt provocatoare, cu indraznetii - dispretuitoare; cu unii - atat de blanda, de calina, a "sister of mercy", "an angel of compassion"; altii ar putea jura ca sunt cea mai veninoasa persoana pe care au intalnit-o.
Intotdeauna se gasesc unii care sa imi reproseze cu indignare diverse gesturi si atitudini. Si li se pare greu de crezut ca ei si doar ei imi pot provoca acele reactii! Dar eu sunt convinsa ca lucrurile stau intocmai asa: suntem un fel de elemente chimice care, in contact, dau compusi unici; obiecte a caror imagine care se deformeaza diferit, de la o oglinda la alta.
Structura de baza ramane aceeasi; dar e extrem de important ce reuseste cineva sa "stoarca" din tine ca dintr-un fruct: poti deveni compot, dulceata, peltea sau alcool :)
Perspectiva devine absolut infioratoare in momentul in care te gandesti la persoana langa care vei ramane o viata: cum te va transforma asta? ce vei deveni in urma acestei simbioze? ce stimuleaza si ce anihileaza ea in tine? daca te paraziteaza? ce puteti face impreuna? veti fi doi razboinici? veti construi ceva?
Privind astfel lucrurile, ele se infatiseaza asemeni unei cresteri spirituale impreuna; nu mai putin posibila este o descrestere impreuna - sumbra viziune pe care nu vreau sa mi-o reprezint...
4 comments:
Nu pot decat sa zambesc cand citesc nuantarea chimica despre care vorbesti :) iti doresc din suflet sa gasesti o jumatate care sa stie cum sa transforme tot ce simtiti impreuna. Ne trebuie rabdare si intelepciune ca sa simtit despre ce vorbesti tu.Ideal ar fi ca atunci cand ne hotaram sa ne petrecem viata alaturi de cineva sa avem parte de toate 'culorile' pe care le expui, doar asa cred ca ne vom simti completarea. "You comple me!"...asta doresc sa poti spune si sa ti se spuna de la omul cu care te hotarasti sa fie pt 'o viata'...asta daca nu ai gasit deja ;) si atunci te felicit!...si pe final nu pot decat sa zic ca esti o norocoasa(dar o stii asa-i?) tocmai pentru ca vezi nuantat :)
http://life-circles-a.blogspot.com/
Ca recunoastem sa nu ... persoana de langa noi ne reprezinta ... scotand la suprafata ce-i bun sau ce-i rau din noi. In mod normal, simti ceva pt cel de langa tine (nu vreau sa folosesc cuvantul cu i ) .... intrebarea este: in cazul unei relatii toxice, cat timp si pana unde vei merge cu propria-ti metamorfoza de dragul celui de langa tine ? Cat vei fii dispus sa te intoxici doar ca sa-i fii aproape ?
Linistita, inspirata, reverentioasa, provocatoare, dispretuitoare, calina, veninoasa...cata diversitate. E fireasca manifestarea neuniforma. Atea chipuri, atatia interlocutori...Insa cum ramane cu relatia? Cu transformarea? Ideal este sa traiesti divers in acea relatie...sa ajungi sa iti vezi partenerul ca intr-o oglinda de balci...si el sa te vada la fel. Cred ca este singurul mod in care poti rezista o viata...chiar asa...vorbim de o viata...Cum ai putea trai o viata fara diversitate? Cum poti atingea fericirea sau macar sentimentul de impacare cu tine daca simbioza nu naste diversitate? Si ma refer la acea diversitate suficient de consistenta cat sa ne faca sa nu ne plictisim, insa totusi bine limitata cat sa nu alunge confortul, cat sa nu te arunce in incertitudine. Si asa ajungi la echilibru, un balans perfect intre tine si partener, intre compromis si libertate, intre propria-ti metamorfoza si propria-i metamorfoza...Atat de greu de obtinut...Si totusi exista si cupluri uitate intr-o stare de fericire, sau poate doar de obisnuinta...Si ca sa subliniez si mai bine hazardul...eu zic ca e ca la loto...poate nu chiar ca la 6/49 ca numar de combinatii. Insa diferenta e ca aici mai poti si tu sa elimini din combinatii. In rest, momentan, din punctul meu de vedere "Despre relatii stabile numai de bine!" :-)
Linistita, inspirata, reverentioasa, provocatoare, dispretuitoare, calina, veninoasa...cata diversitate. E fireasca manifestarea neuniforma. Atea chipuri, atatia interlocutori...Insa cum ramane cu relatia? Cu transformarea? Ideal este sa traiesti divers in acea relatie...sa ajungi sa iti vezi partenerul ca intr-o oglinda de balci...si el sa te vada la fel. Cred ca este singurul mod in care poti rezista o viata...chiar asa...vorbim de o viata...Cum ai putea trai o viata fara diversitate? Cum poti atingea fericirea sau macar sentimentul de impacare cu tine daca simbioza nu naste diversitate? Si ma refer la acea diversitate suficient de consistenta cat sa ne faca sa nu ne plictisim, insa totusi bine limitata cat sa nu alunge confortul, cat sa nu te arunce in incertitudine. Si asa ajungi la echilibru, un balans perfect intre tine si partener, intre compromis si libertate, intre propria-ti metamorfoza si propria-i metamorfoza...Atat de greu de obtinut...Si totusi exista si cupluri uitate intr-o stare de fericire, sau poate doar de obisnuinta...Si ca sa subliniez si mai bine hazardul...eu zic ca e ca la loto...poate nu chiar ca la 6/49 ca numar de combinatii. Insa diferenta e ca aici mai poti si tu sa elimini din combinatii. In rest, momentan, din punctul meu de vedere "Despre relatii stabile numai de bine!" :-)
Post a Comment