Uneori, linistea e innebunitoare. In camera mea e liniste; ma duc in bucatarie sa fumez o tigara; e liniste. In camera fratelui meu, nu mai vorbesc! Daca stau in hol, pot auzi liftul urcand sau coborand...si atunci e mai putin liniste.
Cand oamenii se strecoara afara pe usa din spate, o fac in liniste. Uneori imi vine sa iau telefonul, sa sun, sa spun toate lucrurile nespuse. Nu o fac niciodata.
Imi mestec tacerea ca pe o guma care si-a pierdut deja savoarea si a devenit prea acra si pe care nu ma indur, totusi, sa o arunc, preferand sa ma umplu de greata gustului neplacut si sa fac, din cand in cand, un balon care se sparge cu un mare fas.
Lungile taceri devin cu fiecare zi mai lungi iar cuvintele nespuse isi pierd cu fiecare clipa sensul; dupa o vreme, ti se pare de-a dreptul absurd sa mai incerci sa spui ce n-ai spus "atunci"... Linistea creste intre noi ca o apa tulbure care ne va lasa pe fiecare pe alt tarm. Atunci ne vom numi straini.
Ce liniste e!
Cand oamenii se strecoara afara pe usa din spate, o fac in liniste. Uneori imi vine sa iau telefonul, sa sun, sa spun toate lucrurile nespuse. Nu o fac niciodata.
Imi mestec tacerea ca pe o guma care si-a pierdut deja savoarea si a devenit prea acra si pe care nu ma indur, totusi, sa o arunc, preferand sa ma umplu de greata gustului neplacut si sa fac, din cand in cand, un balon care se sparge cu un mare fas.
Lungile taceri devin cu fiecare zi mai lungi iar cuvintele nespuse isi pierd cu fiecare clipa sensul; dupa o vreme, ti se pare de-a dreptul absurd sa mai incerci sa spui ce n-ai spus "atunci"... Linistea creste intre noi ca o apa tulbure care ne va lasa pe fiecare pe alt tarm. Atunci ne vom numi straini.
Ce liniste e!
4 comments:
Liniste=singuratate.
Singurul loc in care se aude ceva este aproape de usa. Se aude liftul (ceva tehnic, ceva metalic, un robot, fara sentimente, fara trairi, fara imaginatie)....
Curaj, deschide usa. Curaj, coboara afara. Curaj, iesi si cauta. Curaj, iesi si traieste. Curaj, iesi si gaseste-l...
Apa se stinge cu foc, focul evapora apa,... intelege, crede, simte, traieste, pretuieste, iubeste.....
Ciclul acesta este simplu: roz, gri, negru, apoi, roz, gri, negru... and so on! Trebuie sa avem puterea sa trecem peste "blocada mentala". Deschide ochii, cauta rozul, iar....
Super!!!
Unul dintre autorii mei preferati spune foarte frumos ca "Uneori poti fi singur intr-o intreaga multime si o invatatoare stie cel mai bine asta". :)
Linistea nu e intotdeauna singuratate; sau, mai degraba, e condamnarea la singuratate pe care ti-o semnezi nespunand la timp lucrurile care trebuiau spuse. Exista un timp pentru orice; pana si pentru cuvinte. Daca-l lasi sa se scurga, mai tarziu e mult prea tarziu.
Nu stiu cum ai reusit de-ai zis-o in adaugarea de comentariu, da' sunt de acord cu tine: exista un timp pt fiece lucru luat in parte. "Prea-tarziu"-l strica de cele mai multe ori ca si regretele ce nu folosesc nimanui.
Telefonul ar intermedia si usura ceea ce ai de spus, dar nu ar reda toate nuantele necesare zicerii ochi in ochi...
Iara linistea, eh... Linistea ar fi tare buna daca NU ar veni (numai)in singuratate, cum si singuratatea e acceptabila daca nu devine in doi!
P.S. Propun a se vota concedierea linistii pe motiv de melancolie prea bleaga si revenirea ei intr-alt anotimp!
Post a Comment